the few things they have

“they are glad to have jobs and enough money to buy food because they are sure that life is poorer in the neighboring countries.

…

that day i thought that nothing would ever change here. it would stay like this forever. that dreams of a drink and a snack was the real belarusian dream. people are ready to put up with it for a long time for fear of losing the few things they have.”

horror

http://www.adevarul.ro/locale/botosani/Vezi_aici_ultimele_fotografii_cu_cei_240_de_caini_inainte_de_

masacru_de_la_padocul_Botosani_0_478752554.html

dan voiculescu

a face rău unei alte fiinţe e un lucru condamnabil, însă deloc neobişnuit.

oricine poate face rău, din ignoranţă sau neghiobie sau furie, din nepăsare, nebăgare de seamă, teamă sau răzbunare, din patima de a-i răpi altuia nevasta, casa, pământul sau jobul, locul sub soare sau sub pământ, adoraţia mulţimilor sau îngăduinţa lui dumnezeu.

orice se poate, dacă nu ierta, cel puţin explica şi, în ultimă instanţă, chiar înţelege.

dar să faci rău sistematic, ani la rând, pentru o pâine mai albă, aşternuturi mai fine, pantofi mai comozi şi, mai presus de toate, pentru orgoliul ameţitor de a te situa deasupra “pulimii”, asta întrece orice formă de răutate imaginabilă şi pe toate la un loc (întrece chiar şi răutatea gratuită; până şi pentru aia se poate găsi o explicaţie).

e umanitatea strivită nu de instinct, de animalic, ci de cel mai jegos şi puturos şi hidos produs al convieţuirii sociale.

horror. sov & co

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7775056-vantule-dormi-linistit-aproape-toata-presa-lucreaza-pentru-tine.htm

horror. despre oameni nocivi

“In discutiile de prin restaurante sic, o parte din intelighentia romana insulta cu o virulenta pe care n-as fi indraznit sa mi-o imaginez, pe toti cei care nu fac parte din lumea buna. Lumea doimaistilor, a clientilor restaurantului Chinezesc si ai Poienii Brasov. A celor care se screm sa-si exhibe extazul vizavi de un Tarkovski, sau Wajda, un Antonioni, pe culoarul de panta al iesirii din Cinemateca. Cu o nonsalanta buimacitoare, cei ce se pretind intelectuali calca regula de temelie a intelectualului: relativizarea. Noi suntem posesorii adevarului suprem, toti ceilalti sunt niste minti confuze care ar face bine sa ne urmeze, altminteri va fi rau de ei. Tot ce se spune (se urla) in Piata Universitatii e bun si frumos, inclusiv scandarea dincolo de bestialitate: Iliescu du-te acasa, Ai nevasta canceroasa.”

(Cristian Tudor Popescu – “Prostii si Desteptii”, editorial, ziarul Adevarul, 18 mai 1990; despre “Piata Universitatii”)

textul asta ma paralizeaza. as vrea sa pot spune ceva despre el, dar cred ca nu exista cuvinte, semne de punctuatie, minuscule sau majuscule pentru o asemenea oroare. stiu ca exista oameni nocivi. stiu ca nu-s deloc putini. mai mult, stiu ca, paradoxal, sunt chiar necesari. dar …

medicale

inexplicabila stare de somnolenţă de zilele trecute a răbufnit seara trecută când am făcut hipocalcemie (cădere de calciu) şi am ajuns în camera de gardă a unui spital. m. a condus 40 de km pe o ceaţă ca laptele şi tremurând ca varga fiindcă eu ţineam geamul deschis şi capul afară din maşină de frică să nu-mi pierd cunoştinţa. până să mă hotărăsc să mă duc la spital, îmi tot frecam faţa cu zăpadă şi alergam de colo-colo să combat ameţeala care îmi învârtea capul când mă aşezam.

sala de gardă şi patul pe care m-au aşezat semănau destul de bine cu cele din moartea domnului lăzărescu, doar că asistenta care mi-a băgat calciu în venă îmi spunea tot timpul “îngeraşule”. o doctoriţă mă tot punea să privesc încoace şi încolo, să ridic mâinile în tot felul de poziţii sau să închid ochii şi să-mi ating vârful nasului.

în patul alăturat, mascat de o perdea albastră, era o altă urgenţă, un bărbat în vârstă înconjurat de câteva femei; auzeam dintr-acolo la răstimpuri cuvintele “citostatice” şi ”chimioterapie”.

am rămas azi acasă.

destul de nasol să nu-ţi mai poţi controla propriul corp.

roxana iordache blog

un singur cuvânt:

horror

usor

nu mai stiu cine-a zis-o, da’ mi-a placut cand am citit-o:

“e usor pentru o femeie sa fie virtuoasa daca s-a nascut cu o cocoasa in spinare.”

 tot asa, e chiar mai usor sa gasesti explicatii daca stai cu mainile in san.

 

mi cuchara es su cuchara

citesc in presa ca un preot ortodox roman a declarat recent ca nu-i nicio problema daca credinciosii veniti la biserica folosesc aceeasi lingurita pentru impartasanie, fiindca dumnezeu va avea grija de ei si-i va pazi de virusul gripei porcine.

chiar nu stiu ce sa fac mai intai: sa rad sau sa plang.