punctul de vedere al călcâielor

cel care face înconjurul lumii pe jos e considerat erou.

cel care face exact același număr de kilometri, tot pe jos și oarecum tot în cerc, însă pe străzile orașului în care locuiește, e un anonim, un prost și un fraier.

oare?

i couldn’t get it right

maxima zilei

am ajuns de râsul pomilor din curte

 

blondie

i did it :)

am răspuns unui comment și am intrat ca spam pe propriul meu blog …

lucru care nu ar trebui să fie tocmai departe de realitate.

și iarăși

nu o să oprești tu ploaia, spunea. (cineva.) mă gândesc la asta uneori. din ce în ce mai des. și chiar dacă plouă rar, aproape deloc, neputința e la fel de mare.

*

când ai scăpat aparent teafăr dintr-un coșmar mult-prelungit, ești atât de exaltat încât ai impresia că te-ai vindecat. că nu mai ai nicio legătură cu persoana aia detestabilă, invalidă, dependentă, nevolnică. am tot mai mult impresia că de fapt marea găselniță a fost să fugi, să te teleportezi în cu totul alt loc, după atâtea dimineți în care te-ai căznit de la zero. ai schimbat locul, nu și pe tine. aflat iarăși în fața unei situații mai mult sau mai puțin asemănătoare, îți recunoști ticurile, umerii grei, oftatul, gustul sălciu al captivității.

*

sau cel puțin așa pățesc eu. acest gând mă descurajează foarte mult uneori.

d-i-m-i-n-e-a-ț-ă

ajutor

maxima zilei

chop their legs so they can’t run

zap their brains, oh lord, what fun

the butcher’s work is never done

at the slaughter’s promenade

*

topire:

*

poteca pisicilor:

*

sete: