cinemavictoria

si doar atunci se studiaza cu adevarat realitatea, daca se studiaza pe de o parte cerul stelelor iar pe de alta parte dezvoltarea embrionului uman.

(rudolf steiner)

visele timpului nostru

puteţi să-mi spuneţi c-am luat-o razna, dar eu noaptea trecută l-am visat pe un tip de la resurse umane că stătea şi pândea dintr-un dulap angajaţii din firmă, la ora plecării. mai ciudat e faptul că tipul era costumat în iepuraş.

glaciaţiunea

să vină realitatea, să filmeze.

amintiri din era glaciară

ieri mi-a înflorit trandafirul japonez. se spune că înfloreşte foarte rar. singura problemă e că de fapt nu am niciun trandafir japonez, dar mi-am zis că trebuie să scriu despre ceva azi.

şi oricum nu-mi permit să ţin flori în casă, pisicile mele le-ar condamna la o moarte nu tocmai demnă şi desigur dureroasă.

am însă câteva plante la serviciu, cu care m-am ales pentru că n-am putut să le refuz. păstrez cu ele o relaţie corectă, le stropesc cu religiozitate şi le trambalez în ghivece mai mari atunci când nu-şi mai încap în pământ. de fapt, cred că personal am depăşit un pic limitele corectitudinii, fiindcă nu mai sunt în stare să-mi dau demisia de aici, la gândul că nu ştiu pe ce mâini vor nimeri.

în altă ordine de idei, afară a nins, dar ăsta nu mai e un secret pentru nimeni. la televiziunile de ştiri, crainice exoftalmice tună vorbe grele, coşmarul se lăfăie pe boticurile lor rujate, nu-ţi mai rămâne de făcut decât să te pregăteşti pentru era glaciară sau sfârşitul lumii, nu ştiu.

tentaţia

visele tânjesc în locul nostru.

lucruri pe care le-am lăsat baltă, de care am fugit şi ne-am salvat ca prin urechile acului, infirmităţi pe care le-am disimulat la lumina zilei, toate astea se reîntorc insidios sub alte chipuri şi voci.

şi mereu tentaţia de a repeta.

anti-asteptare

alles kann auch anders sein

am citit asta azi şi mi-a plăcut mult.

totul poate fi şi altfel.

asta apropo de încrâncenarea de a “avea dreptate” sau poate de a urî iarna care nu se mai termină …

dragoste în umbră

vreau acasăăăăă!

unii se lamentează că ne petrecem nu ştiu cât la sută din viaţă dormind, dar nimeni nu s-a întrebat cât timp cheltuim aşteptând.

singurul avantaj aparent al aşteptării e că în timpul ăsta poţi să-ţi ocupi mâinile cu altceva.

am stat la geam şi am respirat aer de afară.

ar trebui să inventez şi să fac exerciţii anti-aşteptare. da’ nu din alea cu mâinile, din cărţile de psihologie for dummies.

amintiri de pe şoseaua iancului

jos, în faţa blocului, două femei se ceartă. răcnetele lor pătrund nestingherite prin geamul nostru deschis de la etajul 5. frate-meu aruncă o privire şi mă informează cine cu cine se confruntă. sunetele cresc în intensitate, aşa încât începem să distingem cu claritate ceea ce îşi aruncă una alteia. bineînţeles că ne amuzăm.

la un moment dat:

- e martoră madam arsene că ţi-ai băgat pula-n gura mea!

nu mai rezistăm, ne tăvălim pe jos de râs.

atitudine

salade de fruits, jolie, jolie, jolie, tu plais à mon père, tu plais à ma mère, salade de fruits, jolie, jolie, jolie, un jour ou l’autre, il faudra bien qu’on nous marie